Ce nu vezi când urcă un artist pe scenă
- Raluca Iancu

- 12 nov.
- 2 min de citit

Pe vremea când lucram în corporație, în industria de beauty, mergeam foarte des la evenimente. Parte din treaba mea era să țin traininguri în vânzări pentru stiliști, dar și să-i pregătesc pentru competițiile naționale și internaționale – îi știam după nume pe fiecare, deși lucram cu sute de oameni, și ajunsesem să le știu poveștile de viață ca pe ale mele. Îmi plăcea foarte mult să descopăr fiecare om din spatele specialistului și probabil asta m-a ajutat să devin foarte bună în ceea ce fac azi la Tonul și Rtimul. Nici nu cred că ai avea cum să lucrezi în vânzări dacă nu ai trăsătura asta înnăscută în tine.
Îmi aduc aminte un moment, de parcă era ieri. Eram la o competiție națională, alături de echipa mea de stiliști – era un eveniment premium și doar cei mai buni din breaslă ajungeau acolo. Eram în spatele scenei și ne pregăteam. Unul dintre ei era foarte tăcut și părea blocat de-a dreptul, în timp ce toți ceilalți se pregăteau și vorbeau neîntrerupt. M-am dus la el. Deși nu era prima competiție la care participa, îmi spune că se simte ca și cum ar fi paralizat, că nu poate să respire cum trebuie. Avea trac.
Vezi, asta li se întâmplă uneori și artiștilor. Chiar și celor mari. Chiar și după 5-10 ani pe scenă. Nu are legătură cu cât de talentați sunt, cu publicul sau cu cât de bună e scenotehnica. Pur și simplu, sunt zile în care frica, îndoielile, emoțiile te acaparează și în care nu ești în cea mai bună stare emoțională. Aici intervine rolul nostru.
Parte din treaba noastră e să formăm artiștii nu doar la nivel de abilități, ci mai ales la nivel de mindset. Pentru că putem descoperi, spre exemplu, o trupă live premium, care deși, pe hârtie și în sala de repetiții are toate abilitățile, se diluează în fața unui public mai mare. Și atunci îi antrenăm, astfel încât să se poată ridica la nivelul potențialului real și să-și dezvolte, în plus, mentalitatea de entertaineri.
Pentru că atunci când urcă pe scenă, ei nu sunt doar o voce, acompaniată de niște instrumente. Rolul lor nu este doar să cânte câteva melodii, și apoi să plece acasă, ci să facă entertainment. Să creeze atmosferă și să livreze ce au promis: o seară memorabilă, de care oamenii își vor aminti și la luni bune după.
Ca să poți să creezi asta, trebuie mai întâi să fii conștient de impactul tău. Iar când artiștii simt că asta devine copleșitor, suntem acolo să vorbim cu ei, să-i ascultăm și să le dăm, uneori, o altă perspectivă la fricile lor.
Așa s-a întâmplat și cu stilistul, cu ani în urmă. Faptul că a fost cineva acolo care l-a văzut și l-a înțeles cu toate temerile lui, a ajutat enorm. L-am lăsat să vorbească, i-am oglindit niște lucruri pe care mi le-a mărturisit, am respirat și am căutat soluții împreună. La final, a ieșit pe scenă liniștit. Și a făcut mega spectacol cu talentul lui.
Pentru că așa e în entertaiment – sunt zile în care strălucești fără efort. Alteori, ai nevoie de cineva care să pună reflectorul pe tine, ca să poți să fii văzut.


